4 întrebări magice care te vor ajuta să-ți înțelegi mai bine copilul

Copilul nu este un om mare. Deseori părinții uită de asta și au așteptări prea mari de la ei, le pun pe umeri prea multe sarcini, pe care ei nu le pot duce. Un copil, la fel ca și un adult, are problemele sale, emoții, trăiri, experiențe. Este de datoria părintelui, fie că este prezent lângă copil, fie că se află la distanță, să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul.

Sunt 4 întrebări magice pe care un părinte poate să și le pună și să caute răspuns la acestea, pentru a-și înțelege mai bine copilul:

• Ce simte copilul?

Emoțiile sunt pentru copil cum este respirația pentru tine. Reacțiile și comportamentele lui vin ca urmare a lumii sale interioare. Daca vrei să înțelegi copilul, amintește-ți să te întrebi cât mai des ce simte el acum. Și caută răspuns.

• Ce îmi spune copilul?

Unii copii știu să exprime gânduri, emoții. Alții își ascund emoțiile. Unii copii au un vocabular redus, alții nu știu cum să formuleze și să exprime ceea ce simt, trec mai greu peste despărțirea dureroasă de părinte și dezvoltă reacții sau comportamente nepotrivite/problematice (refuz de a comunica; absențe nemotivate; fuga de la școală; fuga de acasă; implicarea în comportamente de risc). Întrebarea părinților – De ce?

Răspunsul este – pentru că vrea să îți transmită un mesaj. Acum primești un semnal de la copilul tău. Este momentul să analizezi, să cercetezi ce îl supără.

Orice comportament exagerat și mai ales sistematic are un motiv. Există fie o emoție blocată, fie o nevoie ascunsă nesatisfăcută.

Evită întrebarea „De ce faci asta?”. Nu vei primi răspuns, fiindcă în cele mai multe cazuri, copilul nu conștientizează de ce a procedat astfel. Dacă insiști, copilul se poate simți obligat să răspundă și va găsi un motiv, puțin probabil adevărat.

• Ce vreau eu să îi comunic copilului meu?

De fiecare dată când nu înțelegi comportamentul copilului poți alege între mesajul care exprimă dragoste „Te iubesc” și mesajele distructive „Faci numai prostii, nu ești bun de nimic, nu meriți.” De cele mai multe ori, părinții devin furioși nu pentru că nu-și iubesc copiii și le doresc răul, ci pentru că nu știu cum să gestioneze o situație și emoțiile. Stările de nervozitate și stresul le blochează capacitatea de a privi calm lucrurile dintr-o perspectivă constructivă și reciproc avantajoasă.

Până aici, ai înțeles ce simte copilul, ce-l face pe copil să aibă aceste reacții sau comportamente. Îți dorești să corectezi anumite lucruri. Ai înțeles că amenințarea, critica, învinuirea nu funcționează. Atunci, din tot ce a făcut copilul, evidențiază partea bună și încurajează unde și cum o poate pune în aplicare, de ex: „Ești foarte creativă, ai reușit să faci o rochie originală dintr-o draperie. Apreciez ideile tale. Aș prefera să-mi ceri sfaturi și vom găsi alte stofe decât draperiile. Apropo, poate ar fi bine să găsim un centru pentru copii unde ai avea posibilitatea să-ți demonstrezi capacitățile tale?”

Prin intermediul acestui mesaj, îi comunici copilului că-i respecți nevoia de exprimare și totodată îi sugerezi să respecte bunurile din casă.

• De ce îi cer copilului acest lucru?

Înainte să îi dai indicații copilului, să-i interzici ceva sau să îl refuzi, fapt care-l face pe copil să se simtă neînțeles, întreabă-te: „De ce îi cer copilului acest lucru? Ce mă îndeamnă să accept sau să refuz cererea copilului meu? Ce anume mă face să am o asemenea atitudine? Nu cumva normele sociale, educația mea, niște reacții tradiționale multor părinți, comoditatea sau rațiunea? Este sănătos pentru copilul meu modul în care eu aleg să îi răspund acum?”

În cazul în care copilul tău nu este dispus să-ți răspundă la întrebări, încearcă să-l abordezi altfel. De exemplu, în loc să întrebi copilul ce a făcut în ziua respectivă, spune-i ce ai făcut tu și vezi dacă reacționează. Sau, dacă vrei să afli opinia copilului despre ceva, pune întrebări care nu-l vizează în mod direct pe el. Întreabă-l ce părere are un prieten de-al lui și ce sfat i-ar da acelui prieten.

Exemple de mesaje și întrebări care deschid comunicarea cu copilul:

• „Vei fi la fel de supărat și furios, dacă alegi să taci. Dar poți, în schimb, să-mi spui mai mult despre ceea ce te necăjește. Sau poți să-mi scrii.”
• „Am impresia că M. este foarte severă cu tine. Presupun că îți este greu să faci față la pretențiile ridicate. Dacă mi-ai povesti unele lucruri aș ști cum să te ajut.”
• „Ce spun prietenii tăi despre situația asta? Dar profesoara?”
• Cum crezi, ce am putea face pentru a depăși asta?”
• „Mi-ai scris despre situația X, nu-ți este ușor. Te-ai mai gândit cum să procedezi sau vrei să discutăm despre asta?”
• „Nu prea te văd încântat că trebuie să faci … Crezi că ar fi mai bine să alegi altceva?”
• „S-a întâmplat ceva la ora de …? O colegă de-a ta a postat pe FB cât de furioasă a fost la ora de…”

Pentru mai multe informații în ceea ce privește comunicarea și relația părinților cu copiii, înainte și după plecare la muncă peste hotare, vă recomandăm să descărcați și citiți Broșura „Familii fără hotare: 20 Întrebări și Răspunsuri despre copii, pentru părinții care pleacă peste hotare”, disponibilă și în format online aici.